Contact: Sfetcu Florin
Adresa: Slatina, Jud. Olt
Telefon: 0743/136.279
0784/689.524; 0770/998.603 tel/fax 0349/402.944
E-mail: florin_sfetcu@yahoo.com

marți, 20 decembrie 2011

Pensia de stat cea mai proasta afacere

Sistemul public de pensii - un joc piramidal în cădere liberă

13/02/2009
Tinerii care se angajează astăzi cu carte de muncă au toate sansele să constate, în momentul iesirii la pensie, că au cotizat degeaba la stat
Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în 1990, la sistemul public de pensii contribuiau 8,2 milioane de salariaţi, care susţineau 2,5 milioane de pensionari. Din datele combinate ale Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale (MMFPS), Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) si proiectului de buget pe 2009 al guvernului Boc, reiese că, la sfârsitul lui 2008, numărul de salariaţi scăzuse la cinci milioane, iar cel al pensionarilor de asigurări sociale crescuse la 4,68 milioane. În anul 2060, potrivit estimărilor Comisiei Europene, numărul de salariaţi va fi egal cu cel al pensionarilor. Cu alte cuvinte, pensia cuvenită fiecărei persoane retrase din activitate va fi plătită din contribuţiile sociale lunare ale unui singur salariat activ. Când ar fi trebuit demarată reforma sistemului public de pensii, pentru a se putea preveni în timp util efectele devastatoare ale acestei previzibile si de mult anunţate îmbătrâniri a populaţiei? Sau poate că autorităţile vor să aplice înţelepciunea populară, un pic ajustată: nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine, că poate nu mai e nevoie!.
Actualul sistem de pensii de stat, în care salariaţii în activitate finanţează, prin contribuţiile lunare plătite, pensiile celor retrasi din activitate, nu mai face faţă nicăieri în lume problemelor generate de scăderea numărului de contributori si de cresterea celui al beneficiarilor. Acest sistem (Pay-As-You-Go - PAYG) a fost conceput iniţial pentru condiţiile sociale, economice si demografice ale Europei secolului XIX, când speranţa de viaţă era semnificativ mai mică decât în zilele noastre, iar rata natalităţii - mult mai mare. Sistemul pensiilor publice a fost pus la punct si impus de cancelarul german Bismarck si a avut, în esenţă, rolul de a slăbi, din punct de vedere financiar, solidaritatea naturală între generaţii în interiorul familiilor, creând, în schimb, o dependenţă acută faţă de stat, care a căpătat rolul de a redistribui contribuţiile lucrătorilor activi către pensiile seniorilor. Astăzi, desfiinţarea acestei legături de solidaritate si dependenţa de stat riscă să agraveze conflictul între generaţii.

Altă epocă, alte provocări
Suntem departe de epoca lui Bismarck, iar condiţiile s-au modificat dramatic. Cu câteva excepţii, în special din rândul ţărilor sărace si al celor emergente ne-europene, piramida vârstelor se află într-un proces drastic de răsturnare. Dezvoltarea economică si îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă au făcut ca speranţa de viaţă să crească. De asemenea, schimbările la nivelul mentalităţilor si moravurilor au determinat scăderea semnificativă a ratei natalităţii. În consecinţă, numărul de salariaţi nu poate decât să scadă, pe măsură ce beneficiarii sistemelor de asigurări sociale de stat sunt din ce în ce mai mulţi si mai longevivi.
În curând, în multe ţări, numărul de pensionari îl va depăsi pe cel al persoanelor active - situaţie absolut dramatică pentru ambele categorii. În aceste condiţii, opiniile celor care susţin că sistemul PAYG este similar unui joc piramidal fraudulos sau unei scheme Ponzi, care nu produce nimic, ci redistribuie niste active financiare colectate fiscal de la din ce în ce mai puţini participanţi unui număr din ce în ce mai mare de beneficiari, capătă greutate. Mai mult, pentru a menţine în viaţă actualul sistem de pensii autorităţile nu mai au la dispoziţie decât câteva metode: majorarea impozitelor, reducerea beneficiilor financiare acordate celor care ies la pensie, cresterea vârstei de pensionare sau chiar majorarea masei monetare, prin tipărirea (inflaţionistă) de bani.

Cåteva cifre seci...
Potrivit datelor MMFPS, la sfârsitul anului 2008 în România erau înregistraţi un număr total de 5,52 milioane de pensionari, pensia medie lunară a acestora fiind de 623 de lei. Dintre acestia, numărul pensionarilor de asigurări sociale, inclusiv beneficiarii de ajutor social, era de 4,68 milioane, la nivelul cărora pensia medie era de 682 de lei. Acestora li se adaugă un număr de 835.200 de beneficiari de pensii agricole, pensia medie lunară în rândul acestora fiind de doar 290 de lei.
Interesant de subliniat este că, din numărul total de pensionari amintit mai sus (5,52 milioane), doar circa jumătate (2,25 milioane) s-au pensionat la limita de vârstă legală si după efectuarea stagiului complet de cotizare, restul reprezentând pensionări anticipate. Pe de altă parte, la sfârsitul anului trecut, potrivit ultimei estimări a Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), numărul de salariaţi din economia românească era de circa cinci milioane. Acesta ar urma să crească, în opinia CNP, până la 5,46 milioane de salariaţi la nivelul anului 2013.

... si un viitor negru în faţă
Mai îngrijorătoare sunt ultimele estimări ale Comisiei Europene, cuprinse în „Raportul pe 2009 asupra îmbătrânirii populaţiei“, dat recent publicităţii. Potrivit acestuia, populaţia ocupată din România (care cuprinde atât salariaţii cu carte de muncă, cât si alte categorii de lucrători care obţin în mod legal venituri din activitatea lor) va scădea de la 8,8 milioane în 2007 la 5,2 milioane în 2060. Concomitent, rata de dependenţă economică a persoanelor cu vârste de peste 64 de ani (ponderea procentuală a celor de peste 64 de ani inactivi pe piaţa muncii în raport cu populaţia ocupată între 15 si 64 de ani) se va majora în mod tragic, de la 30% în 2008 la nu mai puţin de 99% în 2060.
Ceea ce înseamnă că, peste 50 de ani, raportul dintre numărul de salariaţi si cel de pensionari va fi de 1/1. Cu alte cuvinte, dacă nimic radical nu se va schimba în politicile sociale si fiscale ale României, fiecare dintre cei care intră acum pentru prima oară pe piaţa muncii, urmând să iasă la pensie peste 50 de ani, va fi susţinut, în postura de pensionar, de contribuţia de asigurări sociale a unui singur salariat.
Si în Polonia rata de dependenţă economică a celor de peste 64 de ani este asteptată să se majoreze dramatic până în 2060, chiar mai mult decât în România, la peste 100% (ceea ce înseamnă că pensionarii vor fi mai mulţi decât populaţia ocupată). Diferenţa este însă că Polonia a demarat reforma pensiilor încă din 1999. În plus, si-a creat, în 2002, un Fond de Rezervă pentru sprijinirea sistemului public de pensii, finanţat prin transferul a 0,4% din CAS, precum si prin capitalizarea oricăror excedente înregistrate de bugetul asigurărilor sociale.   

Încercări de reformă...
La începutul anilor ’90, pe fondul agravării problemelor demografice la nivel mondial si al deficitelor din ce în ce mai accentuate ale sistemelor publice de pensii, Banca Mondială a schiţat modelul unei reforme moderate a pensiilor de stat, cunoscut sub numele de „modelul multipilon“ al pensiilor. Acesta încearcă să menţină un echilibru între dorinţa de a se păstra controlul statului asupra pensiilor si necesitatea de a elibera bugetele publice de o parte din povara acestora. Astfel, reforma propusă de Banca Mondială a constat în înfiinţarea unui asa-numit pilon II de pensii. Obligaţia de plată a contribuţiilor de CAS la buget nu dispare, dar un procent din aceste contribuţii este transferat în administrare privată.
Sistemul fondurilor de pensii obligatorii administrate privat funcţionează, de anul trecut, si în România, iar legea prevede că procentul din CAS transferat în administrare privată este programat să crească cu 0,5% pe an, de la 2% în 2008 la 6% în 2016. Numai că guvernul Boc a decis, prin proiectul de buget pe 2009, ca procentul din CAS transferat la pilonul II să fie îngheţat la 2%, în pofida legii, a unei ordonanţe de urgenţă din decembrie emise de acelasi guvern (care stipula majorarea de la 2% la 2,5%) si a promisiunilor anterioare de sprijinire a sistemului privat de pensii, inclusiv din partea presedintelui Traian Băsescu. Presedinte care acum, după relatările unor sindicalisti prezenţi la negocierile asupra bugetului, a fost printre cei mai fervenţi susţinători ai îngheţării contribuţiei la pilonul II la 2%.

...subminate în Romånia
„Potrivit unui calcul estimativ, plafonarea contribuţiilor anul acesta ar putea însemna un minus de circa 2.000 de lei în contul fiecărui participant, în condiţiile unei perioade medii de cotizare si potrivit unui calcul bazat pe salariul mediu brut pe economie. Plafonarea contribuţiilor afectează în primul rând dreptul de proprietate al participanţilor asupra sumelor acumulate în fondurile de pensii administrate privat“, a declarat, ca reacţie, presedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), Crinu Andănuţ.
Măsura guvernului român a suscitat reacţii si pe plan internaţional. „Îngheţarea contribuţiilor la pilonul II nu va rezolva problema fiscal-bugetară, care este cauzată de erodarea activelor din sistemul public de pensii. Dimpotrivă, această măsură nu va face decât să stimuleze acumularea de datorii în sistemul public de pensii si agravarea deficitelor fiscale structurale ale sistemului de pensii din România“, se spune într-un comunicat al Federaţiei Internaţionale a Administratorilor de Fonduri de Pensii (FIAP), care grupează companii de profil din 21 de ţări, inclusiv România.

Vă sună cunoscut?
Esenţa oricărei scheme piramidale este aceea că nu înregistrează venituri din niciun fel de operaţiuni de natură productivă, comercială sau investiţională, singura sa sursă de bani fiind atragerea permanentă de noi participanţi-cotizanţi. Aceste scheme financiare promit randament-record, iar singura lor activitate constă în a încasa periodic bani de la participanţi si de a încerca să atragă, în permanenţă, noi „contribuabili“. Pe perioada de funcţionare a schemelor piramidale, administratorii acestora plătesc randamentele promise vechilor participanţi din fondurile colectate de la cei mai noi dintre acestia.
Însă atât experienţele concrete, cât si cea mai simplă logică matematică demonstrează că astfel de scheme nu pot funcţiona decât pe perioade limitate de timp. După un anumit interval, în care a fost atinsă o masă critică (perioadă care variază în funcţie de nivelul profiturilor promise), schema se prăbuseste sub propria ei greutate, iar banii colectaţi de la cei mai noi cotizanţi nu mai pot acoperi obligaţiile asumate faţă de cei mai vechi, al căror număr a crescut masiv între timp. În consecinţă, schema dă faliment si mulţi oameni îsi pierd banii. În România, cea mai notorie schemă piramidală a fost celebrul Caritas, înfiinţat si administrat de Ioan Stoica în decursul anilor ’90.

Evoluţii demografice în România
- populaţia României a scăzut în perioada 1990-2008 cu 1,8 milioane de locuitori, de la 23,2 la 21,4 milioane de locuitori;
- până în 2050, populaţia României va continua să scadă, până la circa 16-17 milioane de locuitori, cu 6-7 milioane mai puţini decât în 1990;
- cel mai pesimist scenariu este cel avansat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare (BERD) în 2008, care estimează că populaţia României va scădea cu 13,3 milioane de locuitori până în 2050;
- rata natalităţii în România a scăzut de la 13,7‰ în 1990 la 10‰ în 2008 si va continua să scadă, potrivit prognozelor demografice;
- rata fertilităţii a scăzut în România de la 2,3 copii/femeie în 1989 la 1,3 copii/femeie în 2008 si s-a plafonat la acest nivel în ultimii 12 ani;
- vârsta medie a mamelor la prima nastere, în România, a crescut de la 22,3 ani în 1990 la aproape 26 de ani în 2008;
- speranţa de viaţă în România a crescut de la 70 de ani în 1990 la 74 de ani în 2008 si continuă să crească.
Surse: INS, Comisia Europeană, Banca Mondială, FMI, ONU, BERD

Statul - un contabil mincinos
Companiile care, în Statele Unite si în Occident, oferă drept beneficiu salariaţilor lor pensii în regim privat, sunt obligate prin lege să consemneze toate obligaţiile financiare viitoare cu privire la plata acestor pensii în balanţa lor contabilă, la rubrica „pasive“. Statul, în schimb, nu este obligat să ia în calcul, la stabilirea deficitului bugetar si a datoriei publice, obligaţiile pe care si le-a asumat prin lege faţă de viitorii pensionari, adică faţă de actualii contribuabili la sistemul asigurărilor sociale de stat, care, în viitor, se vor transforma în beneficiari ai acestuia (datoria implicită cu pensiile - implicit pension debt). Un studiu OECD arată că datoria implicită cu pensiile a statului român reprezenta deja, la nivelul anului 2000, nu mai puţin de 169% din PIB, studiul estimând că volumul acestei datorii ar urma să se majoreze până la 250% din PIB în 2030!
Potrivit unui alt studiu, publicat recent de Institute of Economic Affairs (IEA), un prestigios think-tank britanic dedicat promovării pieţei libere, luând în calcul si datoria implicită cu pensiile definită mai sus, datoria publică a Marii Britanii, la 30 septembrie 2008, a atins nivelul de 4,1 mii de miliarde de lire sterline, echivalentul a 276% din PIB-ul Regatului Unit, faţă de doar 40% din PIB - nivelul oficial al datoriei, care nu ia în calcul implicit pension debt. „În aceste condiţii, Marea Britanie ar urca de pe actualul loc 50 în clasamentul celor mai îndatorate ţări ale lumii direct pe prima poziţie, acolo unde, în prezent, se află Zimbabwe. Singura consolare este că si alte ţări, mai ales din Europa si America de Nord, dar si Japonia au imense datorii implicite la sistemele lor publice de pensii si ar depăsi si ele Zimbabwe la acest capitol“, se spune în studiu.

Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie:
„Sistemul asigurărilor sociale de stat devine din ce în ce mai puţin atractiv pe măsură ce numărul beneficiarilor creste, iar cel al contribuabililor scade, tendinţă care se va agrava din ce în ce mai mult în viitor. Acest sistem ar trebui privatizat. În această variantă, contribuţiile, ca si nivelul acestora, nu ar trebui să fie obligatorii. Fiecare persoană va decide pentru sine care ar fi suma rezonabilă pe care ar trebui să o pună deoparte lunar în vederea economisirii pentru pensie, în funcţie de nevoile, valorile si condiţiile particulare de viaţă ale fiecăruia“

Traian Basescu, presedintele Romåniei:
„Contribuţia la fondurile de pensii private obligatorii trebuie să crească, pentru că nivelul de pornire de 2% este mic chiar în condiţiile în care va creste cu 0,5% pe an până în 2016. (...) Regret că nu am nicio posibilitate legală ca să mă înscriu printre contributorii la fondurile de pensii. Dacă ar fi fost acum 10 ani, prindeam ultimul tren. Pensiile private pot fi o poveste de succes astăzi si pot deveni un element de catalizare a economiei românesti si a bunăstării cetăţenilor în perioada următoare"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu